Tacerea e de aur
..zise bunica. aveam 4 ani jumate. o bateam la cap toata ziua. tacerea e de aur. n'am inteles nimic.
Tacerea e de aur
..zise doamna invatatoare. aveam 8 ani si radeam cu colega de banca si cu aia din spate in ora de desen. m'a dat afara din clasa pentru ca eram cea mai zgomotoasa. tacerea e de aur, fetito. n'am inteles nimic.
Tacerea e de aur
..zise mama. aveam 16 ani si tot degeaba. nu vroiam sa spal vasele in momentul ala. in plus, aveam si un catralion de argumente pentru asta. da, exact - inutile. cu parintii nu trebuie sa comentezi ca e mai rau. tacerea e de aur. am inteles cat de cat asa. de fapt n'am inteles nimic.
Tacerea e de aur
..mi'am spus intr'o zi. in ziua in care am aflat ce e prietenia adevarata. "iti zic ceva, dar.." - "stiu, stiu, nu mai spun la nimeni". tacerea e de aur. am inteles perfect :)
In ziua in care am aflat ce e prietenia adevarata am mai aflat si ca nu exista. nu e deloc o tampenie si nu e nici expresia unei stari depresive. gresit. nu, nu sunt o dezamagita care nu mai iese din patratzelu' ei :)). hai sa vorbim despre incredere. e bine sau nu sa ai incredere in oameni? e perfect. e minunat. e ideal. e foarte frumos. e "solar". dar e utopic. incredere e un cuvant maretz, e un cuvant din ala din stolul: prietenie. ajutor. adevar. dragoste. si tot felul de alte "inaripate" din astea care zboara prin jurul nostru, ne inghesuie in troleu, ne blocheaza in lift, ne iau in bratze cand dormim ca sa visam frumos. este ceva foarte misto, daca stai sa te gandesti. si daca ne hranim cu iluzii. si daca porcii ar zbura si ei.
"Dar cine a suparat'o pe fata asta?" Dar de ce? de ce e rau sa fii negativist? fara sa ne duelam in chestii de genul etimologia cuvantului (pt ca stiu si eu si jumatate de glob ce inseamna "negativ")..serios, acum. cineva, candva a stabilit undeva un set de reguli primordiale. si una din ele era ca negativ e rau si pozitiv e bine. ca adevarul e adevarat si falsul e mincinos. ca prietenia exista. si ce facem acum? ne deschidem un club : clovnii veseli si luminosi care zambesc fortzat. copiii veshnici care au coltzurile gurii tzintite intr'un zambet etern. oamenii optimisti si solari care traiesc ca baiatul din bula. optimismul inseamna progres. inseamna deschidere. inseamna nonlimitare. inseamna sa ai un atu fatza de cei morocanosi, frustrati, pesimisti si posaci. iarasi, optimismul inseamna progres. oare??? nu cumva inseamna naivitate? negare? inabusire a deceptiilor? nuuuu..nu, nu nu..cum sa insemne asta? exclus.
bine..inseamna ca mi s'a parut. daca taceam, filozof ramaneam. tacerea e de aur. dar eu nu il sufar. eu port argint.
Orice poate insemna ce vrem noi sa insemne, suna ciudat nu ? Optimismul poate insemna negativism, deceptia poate fi progres, noi stabilim asta prin prisma experientelor pe care le-am avut si a credintelor noastre( ce credem ca se va intampla in viitor).
RăspundețiȘtergereOrice lucru poate lua sensul pe care noi vrem sa i-l dam, iar acel sens ne poate releva multe.
Poate e bine ca uneori sa fim atenti la ce e important pentru noi ca persoane si sa acceptam ca poate fi adevarat, sa ne dam o sansa in a realiza ceea ce ne dorim . S-ar putea sa fie posibil.
Felicitari pentru articol, e foarte dragut .